Poate ar trebui să devin mai organizată

“Trebuie să devin mai organizată, nu se mai poate așa ceva!”, îmi bâzâie-n cap același gând, în buclă. În fața mea, tanti Geta, patroana curățătoriei, își ridică sprâncenele stufoase până aproape de linia de întâlnire dintre frunte și păr. Mi se pare fascinant s-o urmăresc, dar azi încerc totuși să-i evit privirea sfredelitoare…

Prietena mea cu ochi de burghiu nu se lasă și-și flutură degetul acuzator, în direcția mea: “Cineva a plecat în goana mare de-acasă, hehehehehe!!!”. Îi întorc ceva ce se vrea a fi un zâmbet drăgălaș, dar oglinda din spatele lui Madame Burghiu îmi dezvăluie doar un rictus chinuit. Mă-ntreb ce naiba m-o fi dat de gol în fața acestei veritabile Miss Marple mioritice: oare faptul că de când am intrat mă fățâi de pe-un picior pe altul, ca un flamingo stresat? Sau poate șlapii care îmi punctează pașii c-un “flop-flip-flop” sonor? Ori te pomenești că picioarele mele cremuite, și nu cu orice cremă, ci cu una depilatoare?

Mda… și când te gândești cum m-am bucurat când Farmec a lansat noua gamă de creme depilatoare! În sfârșit scap de stresul programărilor la cosmetică, de cele mai multe ori ratate din cauza programului. S-a terminat cu aparatele de ras, după care oricum, în două zile, am iar pielea țepoasă ca spatele unui arici. “Viva la revolución în materie de epilare rapidă!”, asta mi-am zis când mi-am cumpărat, în culmea încântării, crema depilatoare rapidă, îmbogățită cu ulei de argan. În minimum trei minute, crema asta minune nu numai că te scapă chiar și de părul foarte scurt (eterna problemă a femeilor: ce te faci cu părul care-i prea scurt pentru epilare, dar totuși vizibil și deranjant la atingere?), dar îți lasă și pielea hidratată și catifelată, nu roșie și încrețită ca o gușă de curcan, cum se întâmplă în primele ore după epilarea la salon. Și pentru că nu-mi plac jumătățile de măsură, mi-am luat și un gel după depilare, cu alantoină, necesar indiferent de metoda de depilare aleasă.

farmec depilare epilare

Mâine, eu și jumătatea mea mai bine organizată suntem invitați la cină de șeful soțului. Mi-am și imaginat cum ajung în seara asta acasă, îmi aplic crema și, până-și face efectul, am o grămadă de timp să… să… ce ai timp să faci în trei minute: mă zgâiesc la un videoclip, beau un pahar cu vin, cuget la apariția vieții pe Pământ și mă felicit că am economisit o grămadă de timp și bani cu mersul la cosmetică.

Ce ziceam??! Da, asta aș fi făcut dacă nu ar fi zbârnâit telefonul cu un mesaj care-mi reamintea ceea ce nu ar trebui să uit niciodată: că sufăr de dezorganizare cronică și că n-ar strica să iau măsuri în privința asta. Altele decât să-mi repet în cap, încontinuu, că am o problemă.

Pe scurt: cina e în seara asta, singura mea rochie demnă de un asemenea eveniment e la curățătorie, iar curățătoria e închisă, informație pe care am aflat-o tot la telefon, de la prietena mea, Madame Burghiu. Norocul – trebuia să existe și o parte bună în toată povestea asta – e că de acasă pân-aici am de parcurs vreo 20 de metri.

Ăștia 20 de metri i-am alergat cu ochii semi-închiși și însoțită de flip-flopăiturile papucilor mei. Nu aveam chef să văd diferite priviri reprobatoare. Le-am văzut, în schimb, în astea două minute de când stau în curățătorie și bat câmpii în gând. Le văd în spatelei tejghelei, le văd la cucoana care-i în fața mea și mustăcește privindu-mă în oglindă. Ba până și puștiul din spatele meu se holbează mai ceva ca la un joc pe calculator. Nu pare mai mare de 14 ani, e deșirat și cu un cap ca o gămălie de ac. Sau poate mărul lui Adam e atât de mare că-i face capul să pară mic. Nu m-am decis încă, dar zău că, dacă aș arăta așa, nu m-aș uita șocat la alți oameni care ies cu cremă depilatoare pe picioare și-n șlapi la începutul lui martie.

Încerc să mă dau câțiva pași înapoi și să trag puternic aer în piept ca să-mi regăsesc zenul, moment în care îmi scap telefonul, pe care-l tot agitam în mână, cu-n “zbannngggg” prelung. Cap de gămălie s-a plecat și dintr-un salt mi l-a și cules. Mă întorc să-i mulțumesc, la timp ca să pot observa cum o zbughește pe ușă. Încep să zbier cât mă țin plămânii: “Hoțulllll… mi-a furat telefonul…!!!” și încă o serie de cuvinte pe care nu mi le mai amintesc exact, că deja mi se urcase sângele la cap. Într-o secundă, m-am repezit după el ca vântul și ca gândul (vorba poveștii), fără să-mi mai pese de picioare acoperite cu cremă și priviri piezișe.

Și m-am repezit eu așa, într-o viteză hiperluminică, până la un metru în fața prăvăliei, unde unul dintre șlapi a abandonat lupta și m-a lăsat în imposibilitatea urmăririi micului nemernic. Urechile îmi pulsau și simțeam că am un ciocan în piept, când o voce hodorogiță m-a readus la viață: “Unde fugi, măăăă, pricăjitule!!!!??”. Un munte de om i-a aținut calea micului borfaș, care, printr-o eschivă demnă de filmele de acțiune cu buget redus, l-a evitat și dus a fost!

Partea bună a fost că toată treaba n-a durat mai mult de trei minute… deci, printre suspine, mi-am îndepărtat crema și am fost gata la timp pentru cină (cu o mică escală pe la secția de poliție, înainte). Partea proastă, din fericire, a durat doar câteva zile. Mi-au găsit telefonul! Se pare că o dată la câteva zeci de ani, au și dispozitivele astea de localizare rostul lor. În concluzie: sper ca următoarele trei minute petrecute înainte de îndepărtarea cremei să decurgă cu totul altfel!

farmec credma depilatoare 3 minute

 

*** Am scris pentru Spring SuperBlog 2016 ***

Author: redactiags

Share This Post On
468 ad

Trackbacks/Pingbacks

  1. SuperBlog | Proba 15. Ce poți face în 3 minute? - […] Poate ar trebui să devin mai organizată […]

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *