În ianuarie 2019, Art Yourself Gallery a lansat, în premieră, un proiect maraton, împreună cu 17 artişti, timp de 11 luni, cu 11 expoziţii inedite pe 11 teme, în fiecare zi de 17 a fiecărei luni.
Protagoniştii acestui proiect experimental sunt Aitch, Felix Aftene, Gabriel Caloian, Codruţa Cernea, Mihail Coşuleţu, Cristian Crisbăşan, Suzana Dan, Amalia Dulhan, Andreea Floreanu, Cornel Lazia, Ileana şi Catalin Oancea, Dragoş Pătraşcu, Tudor Pătraşcu, Radu Rodideal, Adrian Sandu, Bogdan Teodorescu şi Ioana Ursa.
La inițiativa fotografilor Cornel Lazia şi Cristian Crisbăşan, vor fi dezvăluite Portretele artiştilor aşa cum se văd ei înşişi şi aşa cum sunt priviţi prin obiectul fotografilor.
Ce cauți tu în viața ta?
Suzana: Un sens.
Te naști artist sau te faci artist?
Suzana: Pentru mine, asta este o întrebare asemănătoare cu “Care a fost primul: oul sau găina?” chiar dacă până și la această întrebare care a frământat mințile s-a găsit soluția proto-găinii. Avem câteva milenii de cultură plus munți de teorie a artei și revenim cu inocență la aceeași întrebare tocmai fiindcă nu există un răspuns. Iar în zilele noastre, odată cu postulatul lui Beuys, nu mai există absolut nici un fel de graniță: oricine este artist.
Ce vezi, unde vezi și cum vezi?
Suzana: Văd viața mea, planeta Pământ, micro istoria, macro istoria, fărâma de nisip și muntele. Le văd în jurul meu, în spațiul meu personal și în afara lui, în realitatea fizică, augmentată sau virtuală, și ma strofoc să le simt cât mai liber, în afara convențiilor învățate sau impuse.
Cum creezi și când ești gata să te arăți?
Suzana: Creez haotic, creez la apăsare de buton, beneficiez în egală măsură de libertatea fără margini și libertatea impusă. Comunic când mi se permite, practic o etalare a produsului creat în conformitate cu regulile jocului. Deviez uneori (sunt om deci este normal să mai răbufnesc în corsetul convenționalității) și practic un takeover al spațiului public, dar întotdeauna cu degetul mic al mâinii ridicat.
Cum te vezi în proiectul 11172014 și ce aștepți de la acesta? – ideea de 11 expoziții de grup, pe 11 teme, timp de 11 luni
Suzana: Cum am mai spus odată, văd acest proiect per ansamblu ca pe o lucrare colectivă.
Care a fost provocarea?
Suzana: Dinamica proiectului.
Cum este colaborarea cu ArtYourself?
Suzana: Corect profesională.
Cum îi percepi pe colegii din grup?
Suzana: Oameni frumoși.
Cum ai dori să se desfășoare proiectul mai departe?
Suzana: Să se termine și să nu existe part 2, part 3 etc. Urăsc continuările de acest gen. Sunt total greșit înțelese și deloc constructive, împotriva însăși ideii de continuitate.
Cum apreciezi reacția publicului?
Suzana: Civilizată. Cred ca aș dori mai mult, dar asta este o problemă generală legată de publicul din galeriile de artă și implicarea/reacția lor.
Ce rol are creația și arta în viața omului?
Suzana: Justifică prezența creierului și a sufletului în corpul uman. Creația mea este propria mea terapie, dacă cumva devine panaceu și pentru alții, aleluia!
Pune-ți o întrebare și răspunde la ea.
Suzana: – Esti fericită?
– Da.
*****
Întrebări generate de Cristian Crisbăşan
Credit foto: Cornel Lazia şi Cristian Crisbăşan
*****
C.V. de artist
Motto:
“If it works, it’s obsolete.”
Marshall McLuhan
Suzana Dan s-a născut într-una din verile secolului XX lângă cel mai frumos munte din România. A avut una dintre cele mai frumoase copilării de pe planetă. Prima lucrare de artă notabilă în cariera sa a fost “Mormântul eroului” considerată personal de către artistă ca fiind momentul de conștientizare al fiorului creativ și al frământărilor, dovada fiind intervenția asupra acestei lucrări sub influența convențiilor de reprezentare corectă a realității. Ulterior, acest lucru a fost conștientizat cu mare dramatism și a dus la decizia de a elibera concepția personală și artistică de orice reguli.
Urmează Școala de Artă din Brașov, Liceul de Artă din Brașov, Universitatea de Artă din București. Urăște metodologia de predare drept pentru care trece prin anii de studiu ca rața prin apă. Învață ce îi place, își urăște profesorii de cultură generală (mai puțin pe profesoara de biologie) și își iubește profesorii de specialitate.
În clasa a 9-a află pentru prima dată de Beuys. Nu înțelege absolut nimic, însă câțiva ani mai târziu, în primul an de facultate, zâmbește disprețuitor când se discută despre el.
În salbaticii ani de facultate beneficiază de o viață aventuroasă atât cât îi permit anii ’90 ai unui București aflat n amarnica tranziție plus propriile reguli de viață. După cumințenia școlii ardelene și confuzia primilor ani de facultate, continuă buna înțelegere a lucrurilor începută în anii de liceu grație profesorului Florin Mitroi și a unor călătorii de studiu în Italia. Confruntarea directă cu opulența și nerușinarea cromatică a picturii italiene îi provoacă profunde exaltări estetice. Pânge în fața Madonelor și plescăie în fața savorii picturale.
Revine în țară și își termină lucrarea de diplomă în care își scufundă iubitul într-o jungla vegetală lascivă și devoratoare.
Dupa absolvire urmează cursul firesc al carierei artistice, expozițiile, specializările, recunoașterea meritelor, acordarea burselor.
