Recenzie: Cum să medităm – ghid practic pentru atingerea echilibrului interior

Apariție: Editura Herald

Colecția: Alter Ego

Categorie: Budism tibetan

ISBN: 978-973-111-695-2

Nr. pagini: 336

Cod bara EAN 13: 5948417330165

An apariție: 2017

Limba: Română

Titlul original: How to Meditate: A Practical Guide

*

Primul contact pe care l-am avut cu termenul de meditație a fost în 2007. La invitația unei prietene, am ajuns într-o casă de poveste din centrul capitalei, ce aparținea unui maestru Reiki. Acolo avea loc, o dată pe săptămână, o meditație de grup într-o cameră generoasă aflată la parterul casei. Sigur că prezența mea se datora mai ales cristalelor vii și colorate care ne înconjurau și de care m-am simțit mereu atrasă. Meditația se desfășura pe o muzică de relaxare, cu vocea maestrului drept ghid. Pe scaun, cu palmele pe genunchi, orientate în sus, ne goleam de gânduri și stări comune, și vizualizam corpul în detaliu, plecând de la exterior către interior, conducând energie benefică prin acesta. Atunci am simțit primele furnicături în palmă datorită energiei cu care mă „jucam” și întotdeauna plecam plutind de acolo, ca și cum călcam pe nori pufoși.

Timpul a trecut, altele au intervenit în viața mea și-am uitat complet de acele practici meditative învățate, până anul trecut, când am început să exersez meditația de câteva ori pe săptămână, chiar și de câteva ori pe zi. Nu știam, însă, cât de limitate erau practicile mele și am aflat asta cu ocazia unei lecturi speciale, trimise parcă de Univers: Cum să medităm (ghid practic), de Kathleen McDonald, Editura Herald.

*

Kathleen-McDonald-V-Sangye-KhadroAutoarea ghidului, Kathleen McDonald (Sangye Khadro), s‑a născut în California, în 1952. A făcut primele cursuri de meditație budistă la Dharamsala, India, în 1973, și a primit ordinația de călugăriță budistă tibetană un an mai tarziu. A locuit alături de comunitatea de călugări și călugărițe occidentale de la Kopan, mânăstirea învățătorilor ei, Lama Thubten Yeshe și Lama Thubten Zopa Rinpoche, din Kathmandu, Nepal, unde a studiat și a făcut retrageri pentru meditație. A urmat multe studii budiste de-a lungul timpului, ajutând chiar la înființarea Mânăstirii de călugărițe budiste FPMT Dorje Pamo, din Franța. Din anul 2000 predă în toată lumea.

*

Cartea este foarte bine structurată, folosește un limbaj accesibil, simplu și clar, fiind recomandată atât începătorilor, cât și avansaților. Am salutat, la final, prezența unui glosar cu termeni specifici și utili.

În introducere, Sangye Khadro ne trece prin principalele categorii ale cărții, și anume patru tipuri de meditație:

  • Meditația asupra minții: prin meditație asupra respirației / mindfulness sau prezență conștientă, și meditația ce dezvoltă conștientizarea naturii clare a minții
  • Meditația analitică, cu tehnici de examinare și analizare a percepțiilor noastre (despre viață, moarte, suferință, fericire) și sfaturi despre cum să ne ridicăm deasupra energiei negative
  • Meditația de vizualizare, prin practica tantrică Vajrayana
  • Meditația prin rugăciune și alte practici devoționale

Găsim și sfaturi pentru începători privind necesitatea unei practici regulate, crearea unui loc special, curat, liniștit și fără deranj pe cât se poate, cu obiecte care ne inspiră (lumânări, flori, uleiuri sau plante aromatice). Începătorii trebuie să practice meditația pe o perioadă relativ scurtă (15-30 minute), să aibă așteptări realiste și să obțină o postură corectă. De asemenea, învățăm cum trecem peste distrageri (folosind metode care dau rezultate) și, oricât de bine ne simțim după, să păstrăm cât mai intimă experiența meditației. Îmi amintesc de mine, la începuturi. Mi-era atât de bine, simțeam că se deschide o nouă lume în fața mea și de fiecare dată povesteam cu entuziasm apropiaților. Însă, lipsa de interes și privirile lor circumspecte îmi tăiau, din păcate, din elan. Pe parcurs ce avansați, vor începe ei să fie curioși datorită schimbărilor benefice ce se vor petrece cu voi și veți avea ocazia să le povestiți în detaliu.

*

Încă din primele pagini, aflăm că există, conform budismului, fericire de durată și stabilă, și că toată lumea are potențialul de a o trăi. Putem obține această stare de beatitudine prin corectarea viziunii fundamental greșite pe care o avem despre realitate prin supunerea minții (conștiinței), iar cheia pentru a o accesa este meditația.

(…) Așa cum valurile se disipează dezvăluind nemișcarea adâncurilor oceanului, tot astfel este posibil să ne calmăm agitația minții, dezvăluindu-i limpezimea naturală.

Deși sunt multe tehnici de meditație, conform tradiției tibetane toate pot fi clasificate în două categorii, putând fi folosite împreună sau separat, ele fiind complementare: meditația stabilității (dezvoltarea concentrării, focalizarea pe obiect, stare de fericire sublimă) și meditația analitică (dezvoltarea intuiției de a înțelege corect realitatea).

cum-sa-meditam

În capitolul în care ne sunt explicate meditațiile asupra minții este o anumită meditație pentru care sunt recunoscătoare. Mă refer la meditația asupra respirației datorită căreia, prin tehnicile specifice, am învățat să respir corect, abdominal, prin acționarea diafragmei, bucurându-mă de un volum mai mare de aer și scăpând totodată de senzațiile anxioase provocate de teama că nu pot inspira suficient aer.

O speranță satisfăcătoare pe care o oferă budismul este continuitatea minții. Corpul fizic este conceput, se naște, crește, moare și se dezintegrează. În tot acest timp, mintea nu are început sau sfârșit, ci este ca un râu ce curge prin timp. Meditația ne ajută să acceptăm și să ne împrietenim cu această teorie.

Fiecare moment al minții conduce fără întrerupere la următorul. Mintea curge fără încetare, zi și noapte, ca un șuvoi de nenumărate experiențe trecătoare, permanent în schimbare.

Nu voi aminti toate capitolele, pentru că îmi doresc să vi se arate pe măsură ce veți citi cartea, însă recomand să staționați mai mult la meditația asupra vacuității. Aici, EU-ul, aflat la rădăcina tuturor problemelor noastre, este descoperit, examinat obiectiv și eliminat prin tehnici de meditație.

Meditațiile asupra efemerității și asupra morții sunt capitolele preferate ale acestei cărți. Dintotdeauna am avut frică de moarte. Și schimbarea, natura trecătoare care se află-n tot și toate mi-a provocat deseori stări de anxietate și episoade depresive. Dacă înțelegem și acceptăm condiția schimbătoare a vieții ca fiind firească, fără a ne împotrivi, putem considera că am făcut un prim pas în acceptarea morții. Dar doar în momentul în care înțelegem pe deplin că moartea nu este o încetare, nu reprezintă sfârșitul așa cum, din păcate, suntem învățați – ci este doar o tranziție, o transformare, abia atunci reușim să ne eliberăm de temeri. Exercițiile din aceste capitole nu sunt neapărat confortabile, dar sunt puternice și necesare dacă vrem să depășim această frică.

Conștientizarea morții în timpul vieții ne ajută să rămânem în prezent, să privim trecutul ca pe un vis, iar viitorul ca pe o fantezie.

Prin meditația asupra karmei și purificarea karmei negative (karma = acțiune, în sanscrită) înțelegem că acțiunile noastre (fizice, mentale sau verbale) sunt cauzele efectelor / rezultatelor pe care le vom trăi în viitor. Nu există un alt responsabil pentru karma noastră decât propria persoană. Cei mai mulți oameni folosesc legea karmică în contexte negative. Dar karma are și o latură pozitivă: o acțiune pozitivă aduce o consecință pozitivă sau stinge (purifică) o încărcătură karmică negativă. În această carte găsiți practici de purificare a karmei negative.

Karma nu este soartă. Nu este fixă și imuabilă, așadar, ea poate fi schimbată. Nu există nicio karmă negativă care să nu poate fi purificată.

Pe măsură ce ne apropiem de finalul cărții, găsim exerciții pentru meditația asupra suferinței ce pleacă din perspectiva greșită, nerealistă pe care o avem despre viață. Învățăm cum să atingem stăpânirea de sine. Într-un alt capitol învățăm să gestionăm energia negativă și cum să ne descurcăm cu așa-zisele probleme de zi cu zi.

Personal, consider că doar prin compasiune putem aduce Paradisul pe pământ. Avem în acest ghid și meditații asupra compasiunii, generând dorințe ca toate ființele vii să fie eliberate de suferință. În timpul practicării lor veți fi inundați de fericire!

Ultimele capitole reprezintă meditații de vizualizare, cu diferiți buddha (Tara – Buddha al acțiunii iluminate, Avalokiteshvara – Buddha al compasiunii), meditații de purificare, meditații asupra corpului de lumină și asupra căldurii interioare. Fiecare exercițiu în parte este un pas făcut pe drumul nostru spiritual, mai ales dacă arta vizualizării implică:

„identificarea totală, cu corpul și mintea, a propriei persoane cu o ființă iluminată și reprezentarea propriului mediu ca fiind un tărâm pur.”

Aș mai vrea să adaug aici puterea mantrelor în anumite tehnici de meditație. Mantrele (serii de silabe ce corespund unor vibrații subtile din noi) au fost rostite de milioane de oameni, timp de mii de ani, având sursa în minți iluminate. Eficiența lor constă în concentrarea pe sunetele respective (mai mult decât pe înțelegerea semnificației lor), ce ne ajută să ridicăm atât vibrația noastră, cât și a mediului înconjurător, a oamenilor din jurul nostru, chiar și a planetei (dacă suntem suficient de mulți).

*

Ce mi-a plăcut

Exercițiile practice pe care le găsim la tot pasul în carte au fost binevenite în această perioadă a vieții mele, în care încerc să acumulez și să experimentez cât mai mult pe parcursul spiritual. În schimb, cartea m-a câștigat per total datorită scopului nobil pe care îl găsim la fiecare meditație (independent de beneficiile pe care le primim noi), fiind dedicată pentru binele tuturor ființelor vii.

Ce nu mi-a plăcut

Un aspect mai puțin impresionant a fost un capitol de la finalul cărții, referitor la rugăciuni.  Pentru mine nu a contat deloc faptul că sunt rugăciuni tibetane, merg dincolo de aspecte religioase, dar am avut o reținere personală pentru că în ultimii ani mi-am propus să trimit în Univers cât mai multă gratitudine și cât mai puține cereri.

*

Omul care alege să citească această carte trebuie să aibă deschidere (venită din nevoie, curiozitate sau chiar dorință de a se dezvolta, de a progresa spiritual), să primească informațiile și să și le însușească. Dar, cel mai mult să practice. Dimineața, seara, în timpul zilei. Nu spun că trebuie să devenim călugări budiști sau că trebuie să ne asumăm rugăciuni budiste, ori că trebuie să ne rugăm unor figuri tibetane. Din contră, trebuie să privim dincolo de aceste metafore și să îmbrățișăm ceea ce meditația relevă despre noi: bune și rele, deopotrivă, și-apoi să cultivăm doar binele.

Buddha înseamnă „Cel treaz”. Ar trebui să fim conștienți de faptul că fiecare dintre noi are potențialul de a ajunge un mic buddha: trebuie doar SĂ NE TREZIM! Începând ACUM, AICI.

*

Sper să fie pentru voi o lectură la fel de plăcută precum a fost pentru mine, la fel de practică și să vă ajute pe drumul (re)descoperirii personale și spirituale.

Tot din categoria RECENZII, vă mai recomand un material care are legătură cu dezvoltarea spirituală: Mindfulness pe înțelesul tuturor, pe care îl puteți accesa AICI.

(Recenzie scrisă de Roxana Popescu, redactor Gazeta de Știri)

Author: redactiags

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *