Descuamarea pielii, fisuri, roșeață, mâncărime, usturime, disconfort – toate acestea reprezintă simptome ale micozelor cutanate, afecțiuni frecvente care pot afecta copiii și adulții sănătoși deopotrivă. Marea lor majoritate prezintă un aspect clasic, pentru tratarea eficientă fiind necesară în primul rând eliminarea factorilor favorizanți. Doctorul Laurențiu Vlădău, specialist în Dermatologie și Venerologie în cadrul clinicii Hebra Dermatologie, atenționează însă că atunci când sunt rezistente la tratament și asociate cu simptome precum slăbiciune, stări gripale sau urinări frecvente, micozele cutanate pot prevesti alte afecțiuni mai grave, care slăbesc sistemul imunitar, caz în care este necesar diagnosticul și îndrumarea medicului specialist.
Micozele cutanate reprezintă, în fapt, infecții ale pielii cu microorganisme cu o biologie simplă, dar potențial patogenă pentru oameni, denumite generic fungi sau ciuperci. Cheratina, o substanță care se găsește în piele, păr și unghii, este „hrană” pentru aceste ciuperci. Atunci când există condiții favorabile pentru creșterea lor, cum ar fi căldură, umiditate, imunitate scăzută sau utilizarea de antibiotice sistemice pe termen lung, care pot modifica echilibrul pielii, aceste ciuperci se reproduc și apoi încep să provoace boli.
„Acest lucru nu înseamnă că ciupercile în ansamblul lor sunt dăunătoare pentru organism. Ele ne afectează într-un mod sau altul de-a lungul vieții noastre, colonizează în mod normal pielea și ajută la păstrarea unui echilibru biologic normal. Însă în momentul în care se dezvoltă în exces ele produc simptome precum descuamarea pielii, fisuri, roșeață, mâncărime, usturime discomfort. În multe cazuri apar la persoane sănătoase, în general în zonele expuse la frecare și umezeală precum plicile axilare, inghinale, sub sâni, între degetele de la picioare sau tălpi, frecvent mucoasele genitale feminine și masculine, unghiile, și sunt agravate de transpirație, fricțiune, tratamente prelugite cu antibiotice, boli febrile”, subliniază dr. Laurențiu Vlădău.
Este, de asemenea, important de stabilit dacă există o suspiciune de boli asociate micozelor cutanate. Atunci când sunt grave, rezistente la tratament și extinse și sunt însoțite de simptome generale precum slăbiciune, dureri articulare sau musculare, stări gripale, urinări frecvente, sete excesivă, tremurături, etc., acestea pot prevesti alte afecțiuni precum diabetul și în general boli care slăbesc sistemul imun. Un exemplu frecvent îl reprezintă candidoza regiunii genitale bărbătești sau a mucoasei orale, care prevestește posibilitatea diabetului zaharat.
În cazurile în care este asociată cu alte afecțiuni mai grave, tratarea strict a ciupercii va duce probabil la recidivă a bolii de piele. Un alt aspect pe care trebuie să îl luăm în seamă este terenul pe care se dezvoltă boala, respectiv zonele de fricțiune expuse la umezeală.
Cum putem preveni micozele cutanate
Obiceiurile de igienă sunt importante pentru prevenirea infecțiilor fungice. Iată câteva sfaturi care ar trebui urmate:
- Uscarea corpului foarte bine după baie, în special în locurile în care pielea se pliază, cum ar fi axile, zona inghinală și degetele de la picioare
- Evitarea folosirii hainelor ude pentru perioade lungi de timp
- Evitarea folosirii unor obiecte personale (haine, încălțăminte, piepteni, prosoape, capace) ale altor persoane
- Atenție la starea pielii și părului animalelor de companie. Orice modificare, cum ar fi absența părului ar trebui să fie evaluată de un medic veterinar
- Evitarea hainelor groase și strâmte, a țesăturilor sintetice, în special în cazul lenjeriei. Este de preferat bumbacul
Cum tratăm micozele cutanate
Vindecarea micozelor cutanate este posibilă în urma câtorva pași necesari, de cele mai multe ori sub îndrumarea medicului. În primul rând este important să stabilim un diagnostic de infecție fungica, iar de multe ori, medicul dermatolog nu are nevoie de nici o analiză pentru a stabili acest diagnostic.
„Exista o percepție greșită cum că avem nevoie neapărat de analize amănunțite pentru a vedea la ce substanță este sensibilă ciuperca. Această analiză este de multe ori inutilă în cazul adulților imunocompetenti (cu imunitate bună), care sunt infectați cu ciuperci comune ce răspund la tratamente antifungice uzuale”, consideră specialistul.
Deseori, pentru a învinge un adversar nu este neapărat să îl doborî și poate fi îndeajuns să îi epuizezi resursele prin care stă în picioare. Astfel, dacă zonele afectate sunt uscate, expuse la lumină și aer, de multe ori ciuperca se poate vindeca singură. Evident, cremele antifungice sunt deosebit de utile și în majoritatea cazurilor duc la vindecare.
Pacienții trebuie să ia în calcul și faptul că o ciupercă pe un teritoriu propice și umed poate fi rezistentă la tratamentele antifungice. „De acest lucru trebuie ținut seamă și reprezintă o cauză frecventă de eșec al tratamentelor, de multe ori atribuit cremelor care “nu sunt bune”. Un exemplu îl reprezintă ciuperca piciorului în cazul pacienților care suferă de artrită sau deformări ale axului degetelor de la picioare (degete “incalecate”) care au nevoie de multe ori de proteze despărțitoare ale degetelor și incaltamine adecvată. Altă situație este reprezentată de ciuperca de sub sânii pacientelor obeze sau supraponderale, care tinde să reapară frecvent după tratament”, medicul Laurențiu Vlădău.
Totodată, micozele cutanate sunt frecvente la copii, în special în zonă scutecelor. Se manifestă prin roșeață, descuamare, depozite albicioase, coșuri și “brobonele”. În aceste cazuri este nevoie să schimbăm scutecul ideal după fiecare scaun sau urinare, să aplicăm o cremă antifungică și să continuăm termen mai lung cu aplicarea unei cremă barieră pentru a proteja pielea bebelușului de iritații și transpirație.
Așadar, nu trebuie să ne îngrijorăm, deoarece micozele cutanate sunt ușor de tratat dacă sunt diagnosticate corect. Pentru un tratament eficient trebuie în primul rând eliminați factorii favorizanți ai afecțiunii, iar în cazul în care infecția este rezistentă la tratament vor fi necesare analize amănunțite recomandate de medicul specialist.