Aluniţele la copii – când este cazul să mergem la dermatolog

Cele mai multe dintre aluniţe nu sunt periculoase, însă o mare proporţie dintre cazurile de melanom încep de la o aluniţă. Este, aşadar, de înţeles de ce apariţia aluniţelor la copii reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinţi, temători că cel mic ar putea fi în pericol să dezvolte o afecţiune gravă a pielii. Laurenţiu Vlădău, specialist dermatolog în cadrul Clinicii Hebra Dermatologie, asigură părinţii că marea majoritate a aluniţelor sunt inofensive, un consult de specialitate anual completat cu monitorizarea aluniţelor la domiciliu fiind suficient pentru a depista din timp şi trata eventuale probleme.

Aluniţele, numite şi „nevi”, sunt pete sau excrescenţe, ovale sau rotunde, a căror culoare cauzată de celule pigmentare, numite melanocite, poate varia de la cafeniu deschis până la roz, maro sau negru. Aproximativ 1 din 100 de copii se naşte cu o aluniţă, numită în acest caz nev congenital. Cele mai multe aluniţe se dezvoltă, însă, în primii 20 de ani de viaţă, deşi este posibil ca ele să apară la orice vârstă.

Aluniţele, la fel ca şi melanomul, pot apărea oriunde, dar tind să se dezvolte mai ales pe braţe, faţă, scalp, pe partea superioară a spatelui şi piept, astfel încât este important ca acestea să fie monitorizate cu atenţie şi de către părinţi la domiciliu, nu doar în cabinetul medicului dermatolog.

Dr. Laurențiu Vlădău

Dr. Laurențiu Vlădău

„O vizită anuală la dermatolog este suficientă în cazul în care copilul nu are mai mult de 25 de aluniţe pe corp şi nici nu există antecedente familiale de melanom sau alt tip de cancer. Este recomandat mai mult de un control pe an în cazul în care există un istoric de aluniţe anormale sau un sindrom genetic sau de ordin imunologic. Nu în ultimul rând, este important de precizat faptul că mult temutul melanom îşi face apariţia de obicei în anii adolescenţei, această afecţiune fiind foarte rară la copiii mici”, spune doctorul Laurenţiu Vlădău, specialist dermatolog în cadrul Clinicii Hebra Dermatologie.

Medicul va verifica în timpul controalelor anuale leziunile cutanate suspecte care se pot transforma în melanom. În ceea ce priveşte alte tipuri de cancer de piele, carcinomul cu celule bazale şi carcinomul cu celule scuamoase, acestea sunt excepţionale la copii şi de obicei apar numai la pacienţii care prezintă boli genetice ce predispun la apariţia acestor leziuni.

Monitorizarea şi îngrijirea aluniţelor la copii

Este recomandat ca la fiecare trei luni copilul să fie examinat din cap până în picioare la domiciliu, cu scopul a identifica aluniţele care ar putea reprezenta un periocol. „Ar putea fi utilă realizarea de fotografii pentru a compara aluniţele de la un control la altul şi a observa eventuale schimbări în mărime, formă sau culoare. Dacă se observă o diferenţă semnificativă, în cazul în care există o aluniţă nouă sau una care şi-a schimbat forma sau culoarea este recomandată vizita imediata la dermatolog”, spune doctorul dermatolog.

Nu în ultimul rând, este esenţial ca cel mic să fie ferit de expunerea excesivă la soare, numeroase studii indicând faptul că existenţa a peste trei arsuri solare creşte şansele copilului de a dezvolta melanom.

„Pentru a preveni arsurile solare copiii sub 6 luni trebuie ţinuţi la umbră cât mai mult posibil. De la 6 luni la 2 ani, cel mic ar trebui să stea departe de soare de la ora 10 până la ora 15, interval în care razele sunt deosebit de puternice. Părinţii trebuie să se asigure că aplică protecţie solară cu spectru larg, cu dioxid de titan sau oxid de zinc şi de preferat cu un SPF de cel puţin 30. Pentru siguranţă este recomandată reaplicarea la fiecare una până la două ore, sau chiar mai des în cazul în care micuţul este activ sau transpiră. Bineînţeles că aceste recomandări sunt valabile şi în cazul copiilor mai mari. Pălăriile de soare pot feri copiii de toate vârstele de erupţii cutanate, deoarece acestea acoperă pielea şi de obicei au un factor de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete (UPF) 50”, spune specialistul dermatolog.

Specialistul enumeră în continuare şi alte semnale alarmante care ar trebui să ne trimită la medic, printre care se număra aluniţele care sângerează şi nu se vindecă, cele care îşi modifică structura, fie că sunt aluniţe plane, fie palpabile şi aluniţele care devin mai închise la culoare sau care îşi schimbă culoarea în roşu, gri, alb, albastru.

„Semne de îngrijorare ar trebui să ridice şi aluniţele care au margine neregulată şi sunt asimetrice. Pentru a vedea dacă o aluniţă este asimetrică se poate acoperi cu o riglă opacă jumătate din ea, urmând ca ulterior să fie comparată cu cealaltă jumătate. Dacă există diferenţe, înseamnă că aluniţa este asimetrică şi ar trebui să cerem o părere de specialitate”, recomandă domnul doctor Laurenţiu Vladau.

Aşadar, în cele mai multe dintre cazuri aluniţele la copii nu reprezintă un motiv de îngrijorare, fiind absolut normal ca acestea să apară în copilărie şi adolescenţă. O monitorizare periodică la domiciliu a aluniţelor de către părinţi, vizitele anuale la medicul dermatolog, precum şi adoptarea unor măsuri de prevenţie, cum ar fi limitarea expunerii la soare a copiilor, se vor dovedi eficiente în a evita apariţia unor viitoare probleme de ordin dermatologic ale micuţului.

Author: redactiags

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *