Fiecare părinte doreşte să ofere copilului său o viaţă frumoasă, sănătoasă, lipsită de griji şi cu şanse foarte mari de succes. Astfel se explică şi preocuparea legată de sănătatea dentară a celui mic şi întrebările privind vârsta la care este recomandat primul control ortodontic, având în vedere importanţa unui zâmbet frumos, dar şi necesitatea de a lua măsuri din timp, deoarece unele afecţiuni ortodontice sunt mai uşor de corectat la o vârstă fragedă.
Dr. Mihaela Dan, medic specialist ortodonţie în cadrul clinicii Orto-Implant Expert, aduce în discuţie indiciile pe baza cărora părinţii îşi pot da seama dacă este necesar aparatul dentar pentru cel mic, precum şi vârsta la care este recomandată începerea tratamentului la copii.
Începând cu Asociaţia Americană de Ortodonţie, una dintre asociaţiile profesionale cu cea mai lungă experienţă şi tradiţie din lume în domeniu, şi până la comunitatea ortodonţilor din România, răspunsul specialiştilor este acelaşi: prima consultaţie trebuie să aibă loc în jurul vârstei de 7 ani, odată cu începerea erupţiei dinţilor permanenţi. În cazul copiilor care merg regulat la control, medicul ortodont va fi capabil să determine când este timpul pentru o intervenţie minoră sau o evaluare completă pentru aparat dentar.
„Înainte de vârstă de 7 ani se poate constata necesitatea unui tratament ortodontic, de obicei din cauza efectelor negative ale sugerii degetului, suzetei sau a dezvoltării exagerate sau insuficiente a unuia dintre maxilare, însă copilul nu are maturitatea necesară pentru a coopera la realizarea tratamentului. Începerea lui prea devreme poate crea copilului o aversiune crescută faţă de acest tip de tratament, cu care este foarte greu de luptat ulterior. Aşadar, atât timp cât există soluţii eficiente după vârsta de 7 ani, înainte de această vârstă ne limităm doar la prevenirea problemelor dentare prin îndepărtarea cauzelor care le produc, nu şi de tratarea lor”, consideră medicul specialist ortodont.
Este foarte important ca părinţii să înţeleagă că trebuie să îl ducă pe copil la ortodont încă de la 7 ani şi să permită specialistului să decidă dacă este cazul să se aplice tratamentul sau dacă doar îl menţine sub supraveghere pe micul pacient. Începute la momentul potrivit, atunci când apar primii dinţi permanenţi şi copilul începe să coopereze, multe tratamente pot dura mai puţin decât dacă ar fi începute cu întârziere, solicitând totodată eforturi mai mici din partea tuturor celor implicaţi, de la copil, părinţi şi până la medicul specialist.
Prima vizită a copilului la medicul ortodont
În cazul în care există anumite probleme, ortodontul este cel care poate decide dacă cel mic are într-adevăr nevoie de aparat dentar şi va stabili ce tratament i s-ar potrivi cel mai bine pentru a corecta eventuale afecţiuni.
La prima vizită, medicul va analiza în detaliu dinţii, gura şi maxilarul, fiind posibil să pună întrebări cu privire la posibilitatea ca cel mic să respire pe gură, să ţină degetul sau pixul în gură, să îşi încleşteze maxilarul şi să scrâşnească din dinţi în timp ce doarme sau să prezinte probleme la mestecat sau la înghiţire. În unele cazuri, ortodontul poate recomanda radiografii pentru a vedea care este dimensiunea şi poziţia dinţilor permanenţi care urmează să erupă, dacă există dinţi în plus – supranumerări – sau lipsa lor -anodonţie.
În urma examinării micuţului pacient şi, eventual, a radiografiei panoramice, medicul ortodont decide, pe baza experienţei, dacă este necesară doar supravegherea periodică a copilului pentru a vedea dacă se dezvoltă bine de la sine sau dacă se impune începerea tratamentului ortodontic (cu aparat dentar mobil, funcţional, fix parţial etc.).
Problemele care pot fi tratate cu aparat dentar la copii
Cea mai frecventă problemă întâlnită în jurul vârstei de 7 ani şi care necesită aparat dentar mobil este aceea că maxilarele sunt prea mici pentru dimensiunea dinţilor de adult care urmează să iasă.
„Dacă nu se lărgesc maxilarele pentru a face loc dinţilor, aceştia vor ieşi în poziţii anormale, iar ulterior îndreptarea lor poate necesită extracţii dentare, aparate mai costisitoare, iar tratamentul durează mai mult. În plus, dacă ne confruntăm cu ocluzia (muşcătura) inversă, respectiv când mandibula este mai mare decât maxilarul, un tratament la o vârstă fragedă, când oasele sunt moi, maleabile, va dura mult mai puţin şi poate evita corectarea mult mai dificilă la vârstă mai mare, posibilă uneori numai cu intervenţie chirurgicală de tăiere a mandibulei şi/sau maxilarului pentru poziţionarea lor corectă şi îmbunătăţirea aspectului estetic facial”, a completat dr. Mihaela Dan.
În general, între 4 şi 6 ani, între dinţii de lapte ar trebui să apară spaţieri (dinţii de lapte “se răresc”), fenomen numit diastemizare, semn că maxilarele cresc de la sine pentru a se pregăti pentru erupţia dinţilor permanenţi. Dacă acest fenomen nu apare, cel mai probabil copilul va avea nevoie de aparat dentar.
Există, desigur, şi unele indicii pe baza cărora părinţii îşi pot da seama dacă cel mic are nevoie de aparat dentar şi pot grăbi vizita la ortodont. „Pierderea dinţilor de lapte mult prea devreme, prea târziu sau neregulat, dificultăţile la mestecat sau muşcare, respiraţia pe gură, aglomerarea dinţilor, dinţii deplasaţi sau dinţii aflaţi în afară ar trebui să ridice un semnal de alarmă pentru părinţi. Semne de îngrijorare reprezintă şi muşcarea obrazului, dintâi care se îmbină anormal sau deloc şi oasele şi dinţii disproporţionaţi în raport cu restul feţei”, a completat specialistul.
