În dimineața zilei de 20 martie a avut loc, la Senatul României, masa rotunda cu tema „Povara insuficienței cardiace cronice în România – o provocare importantă pentru sistemul de sănătate”.
Un studiu recent făcut în țară arată cât de grave sunt consecințele lipsei unui program pe Insuficiență cardiacă, atât pentru pacienți, cât și pentru stat.
Pentru că este atât de urgent, medici (Societatea Română de Cardiologie) și politicieni s-au reunit pentru a analiza și identifica măsuri care se dorește a fi implementate în vederea diminuării poverii IC asupra pacienților români.
Participantii cheie au fost: Sorina Pintea, Ministrul Sănătății , Florin Buicu, Președinte, Comisia de sănătate și familie, Camera Deputaților, Loreta-Diana Păun, Consilier de Stat, Administrația Prezidențială, Răzvan Vulcănescu, Președinte, Casa Naționala de Asigurări de Sănătate.
Studiul recent făcut în România arată cât de grave sunt consecințele insuficienței cardiace, atât pentru pacienți, cât și pentru sistemul medical. Rata de mortalitate standardizată din cauza insuficienței cardiace cronice (IC) estimată pentru România (40/100.000 persoane) este de două ori mai mare decât în alte state din Uniunea Europeană. În majoritatea țărilor din UE se desfășoară programe de prevenire, depistare precoce și urmărire a acestor pacienți, cu risc sau cu diagnosticul de insuficiență cardiacă.
Prevalența și incidența insuficienței cardiace în România
Se estimează că 4.7% din populația peste 35 de ani a României suferă de insuficiență cardiacă (circa 560.000 de pacienti). În fiecare oră apar în medie 5 cazuri noi de insuficiență cardiacă (circa 45.000 cazuri noi/an).
Insuficiența cardiacă poate avea numeroase cauze, cele mai frecvente fiind infarctul miocardic, hipertensiunea arterială și diversele boli ale valvelor cardiace. Toți factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, cum ar fi fumatul, diabetul zaharat, consumul excesiv de alcool etc., duc în final la apariția insuficienței cardiace. Riscul apariției insuficienței cardiace crește cu vârsta. Îmbătrânirea populației, aproape un sfert din populația României fiind peste 60 de ani, va determina creșterea prevalenței insuficienței cardiace.
Dificultăți de diagnostic și tratament la nivel național
În România, cazurile noi sunt raportate de către medicii de familie la nivel național dar, din cauză că această activitate nu este validată, există o tendință generală de subraportare. În 2022 s‐au internat în spitalele din România circa 344.000 de pacienți cu diagnosticul principal sau secundar de insuficiență cardiacă. Durata medie de spitalizare a cazurilor internate este de aproximativ 7 zile.
„Una din trei persoane moare sau se reinternează în anul următor ultimei spitalizări. 7,4% dintre pacienții cu insuficienţă cardiacă mor în spital. 9 din 10 pacienți nu știu că suferă de insuficiență cardiacă„, avertizează Conf. Dr. Ovidiu Chioncel, şef de secţie în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. C.C. Iliescu”.
Un sfert dintre pacienții cu IC internați în spitalizare continuă în 2019 nu vor fi în viață în anul 2024
Pacienții cu IC au în general una sau mai multe afecțiuni asociate (comorbidități), ceea ce contribuie la complexitatea acestor cazuri atât din punct de vedere al schemei de tratament, cât și al monitorizării bolii.
Principala comorbiditate (60% dintre pacienți) în cazul pacienților spitalizați cu IC este hipertensiunea arterială, urmată de fibrilația atrială (35% dintre pacienți).
Aproximativ 14.400 de ani de viață se pierd prematur, anual, prin deces înainte de speranța de viață standard, din cauza insuficienței cardiace. În acest context, probabilitatea medie de supraviețuire peste zece ani a unui pacient cu insuficiență cardiacă este de 20%.
„Prognosticul este mai prost decât la majoritatea formelor de cancer, în condițiile unui tratament cu posibilități relativ limitate. În plus, insuficiența cardiacă implică utilizarea unor resurse importante din partea societății pentru tratamentul acestor pacienți și pentru reintegrarea lor socială”, spune Prof. Dr. Dragoş Vinereanu, medic primar cardiolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucuresti, Prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ şi preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie.
Majoritatea cazurilor de insuficiență cardiacă externate din spital merg la domiciliu, unde urmărirea acestor pacienți este dificilă. În plus, programele de recuperare cardiovasculară lipsesc.
Ca atare, reinternările pentru insuficiență cardiacă sunt frecvente, crescând mult costurile. Acestea reprezintă o problemă importantă atât pentru spitalele din România, cât și pentru calitatea vieții acestor pacienți.
În contextul numărului tot mai crescut de persoane ce suferă de insuficiență cardiacă și al prognosticului sumbru al acestei afecțiuni, în România este necesară recunoașterea importanței majore a acestei patologii și crearea de programe pentru depistarea precoce, tratamentul modern și urmărirea evoluției acestor pacienți.
